Autismul și provocările sale din Ivan Karagiozov

Autismul este o afecțiune relativ nouă. A fost descrisă prima dată abia la începutul secolului al XIX-lea, simptomele sale fiind asociate cu simptomele schizofreniei. Este incontestabil faptul că niciun părinte nu vrea să audă acest diagnostic, deși, recent, celebritățile cu autism au început să crească gradul de conștientizare cu privire la viața oamenilor cu autism. Gama vastă de simptome i-a determinat pe specialiști să cuprindă diferitele tipuri de afecțiuni sub termenul-umbrelă  „tulburări din spectrul autist”.

Cauza acestei „afecțiuni moderne” nu este încă clară, deci nu va fi punctul central al acestui articol. În schimb, scopul articolului va fi să-i sprijinim pe cei care se confruntă cu autismul și să-i ajutăm pe cei care abia au auzit despre asta.

Un simptom comun pentru întregul spectru autist este incapacitatea de a comunica cu ușurință și de a interacționa cu ceilalți, ceea ce poate cauza probleme semnificative. Este interesant faptul că unii copii cu tulburări din spectrul autist pot interacționa bine cu caii sau cu delfinii, iar utilizarea acestor terapii poate aduce rezultate impresionante.

În cartea sa Al treilea val,  Alvin Toffler afirmă că tot ceea ce face parte din „unda informațională” e supus schimbării, inclusiv „biochimia creierului”.Astfel, Alfred Adler că „ un copil este bun cât este, nu cât trebuie să fie ”. La această idee se adaugă ideea umanistă a lui Carl Rogers, care susține „existența unei puteri interioare în fiecare persoană”.

Societatea a creat reguli și așteptări pe care noi, ca parte a acesteia, le respectăm. Acestea sunt deseori legate de abilități sociale și de comunicare pe care trebuie să le demonstrăm și care deseori le lipsesc copiilor din spectrul autist. 

Contopind ideea lui Toffler de schimbare în biochimia creierului cu noțiunea lui Adler că copilul este cât de bun poate el să fie și, întorcându-ne la viziunea lui Rogers asupra naturii umaniste a omului, tragem concluzia că ar fi timpul să facem eforturi pentru a-i înțelege mai bine pe cei din spectrul autist.

Această ipoteză nu este întemeiată științific sau susținută de date incontestabile, ci este o poartă către o nouă percepia asupra celor care sunt diferiți de noi. Poate ar fi momentul să schimbăm rolurile; în loc să încercăm să-i facem pe cei cu autism să învețe să socializeze cu ceilalți, poate este responsabilitatea noastră să ne adaptăm la autism.