Care sunt factorii cu efect de socializare asupra personalității copilului din Ivan Karagiozov

Există o diferență între adaptare, socializate, etc., în procesul transformării copilului într-o persoana matură, utilă pentru societatea și unde este legătură între această terminologie și tonul general al relațiilor între copii și părinți? 

În general, se poate remarca că socializarea este asociată de procesul de însușire a unor atitudini, convingeri și tradiții, care sunt tipice familiei și culturii. Este clar că părintele are rolul principal în acest proces. 

La începutul dezvoltării copilului, părintele trebuie să învețe copilul a-și controla fiziologia, dar la o etapă mai – târzie, acest control se referă la reacțiile comportamentale ale copilului: de exemplu, cum a-și suprima impulsurile agresive când un alt copil ia jucăria sa. 

În această legătură este important de conturat un stil părintesc individual și specific, care trebuie respectat. Acest stil va fi autoritar, democratic și liberal, bazat pe reputație sau reprezintă o combinație din toate aceste stilurile? Trebuie să vă alegeți propriul vostru stil !

Un studiu arată că stilul părintesc este în legătură directă cu succesul copilului la școală, rezultatele subliniind rolul extraordinar de pozitiv al stilului bazat pe reputație. Ce reprezintă acesta ? Acolo, unde există multă iubire, dar și cerințe suficiente referitoare la obiectivele și standardele de conduită a copiilor.  Pentru o obiectivitate mai mare trebuie menționat faptul că copilul și temperamentul acestuia de asemenea influențează părintele, de unde și stilul părintesc însăși, așa denumită socializare reciprocă.  

Cu siguranță, există și alți factori, care influențează socializarea – medii, stele și modele de roluri ale unor autori sau cântători, prietenii copilului, etc. Cea mai puternică influență revine prietenilor, se poate urmări foarte clar modul în care ei influențează dezvoltarea copilului prin jocurile. 

La o vârstă fragedă, în jurul anului unu sau doi, copilul se joacă singur, în izolație. Puțin după această perioadă copilul deja este în grup, dar continuă a juca singur – în paralel cu jocurile celorlalți copii. La împlinirea vârstei de trei ani, copii încep jocurile comune, în care copilul are un rol separat dar complementar jocului celorlalți copii. Toate aceste procese sunt influențate de dezvoltarea cognitivă, jocurile comune nu se manifestă până în momentul în care copilul depășește un pic egocentrismul său și este capabil a înțelege și un alt punct de vedere.

Vârsta școlară este ”marele” zbor în socializarea copilului. Se pot observa variații interesante legate de însușirea unor roluri. Copii în vârsta în jur de 6 și 8 ani simpatizează pe ceilalți copii și sunt prieteni, pentru că împărtășesc diferite lucruri, în vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani, prieten deja este cel care acordă un sprijin în caz de nevoie, iar cei în vârsta de 12-13 ani asociază prietenia cu un sprijin psihologic, legat de sentimentul că părinții nu mă înțeleg sau cu ajutorul pentru un anumit subiect la școala.   

De asemenea, diferențele de sex sunt un factor important la socializarea copilului. Multe dintre opiniile populare sunt greșite: 

• de exemplu faptul că fetele sunt mai bine orientate social decât băieții; 
• sau că fetele au o motivare de atingerea unor performanțe mai clar exprimată; 
• sau că băieții au o autoevaluare mai ridicată față de fetele;
• sau că fetele se pot influența mai ușor față de băieții… 

Singura opinia categorică dovedită este că fetele au abilități de comunicare mai bune, iar băieții au abilități matematice mai bine exprimate, dar și aici diferențele sunt neglijabile.   

Rolurile de sex sunt un factor important, în diferitele culturi fiind considerate în mod diferite, aspectul cel mai important fiind că copii învață comportamente prin observarea părinților lor, corespunzătoare sexului acestora. În special părinții, dar și alte persoane servesc pentru formarea modelelor de roluri ale conduitei de bărbat sau de femeie la copii.   

Un aspect tipic socializării este că aceasta este un proces – adică copii treptat conștientizează cine sunt și în ce măsură se conformă familiei și prietenilor lor.  Chiar dacă aceasta este o circumstanță importantă, nu este de neglijat faptul că copilul participă activ la propria sa socializare.