Ce este un copil autist? din Ivan Karagiozov

Undeva la începutul secolului al XIX-lea, mai mulți cercetători au observat și au descris anumite comportamente atipice la unii copii. O trăsătură comună era retragerea din interacțiunile sociale și dificultățile în interacțiunea cu ceilalți. Acesta a fost un factor cheie în diagnosticarea autismului.

Cuvântul „autism” este provine grecescul „autos” (αυτός), care înseamnă „singur”. La începuturi, autismul a fost asociat cu schizofrenia și tratat cu prin administrare de LSD, electroșocuri și terapie comportamentală. În zilele noastre, metodele care se dovedesc a fi cele mai eficiente sunt terapia comportamentală și logopedică, alături de alte tehnici care susțin aceste abordări.

De-a lungul timpului, pe măsură ce psihiatrii au compilat și structurat informații despre autism și manifestările conexe, a fost creat așa-numitul spectru al tulburărilor autiste. În cadrul acestuia se pun diagnostice specifice în funcție de gravitatea simptomelor.

Autismul ar putea fi definit ca o tulburare complexă de comportament, care presupune deficiențe de interacțiune socială și probleme de comunicare și vorbire, combinate cu un comportament repetitiv, specific intereselor copilului. Datorită numărului mare de simptome, dizabilități și grade de dizabilitate,  spectrul autismului cuprinde multe tulburări diferite.

Un simptom comun pe întregul spectru de autism este incapacitatea de a comunica cu ușurință și de a interacționa cu ceilalți. În majoritatea cazurilor, aceste simptome sunt observate de-a lungul dezvoltării copilului. Dacă sunt severe, simptomele sunt de obicei diagnosticate la vârsta de aproximativ trei ani.

În unele cazuri de autism, comunicarea lipsește complet. Alți copii pot avea probleme în interpretarea limbajului corpului sau au un comportament neobișnuit în ceea ce privește:

• interesul pentru obiecte
• reacția la diferite senzații
• coordonarea fizică

Sindromul Asperger se manifestă atunci când un copil nu are probleme de limbaj și nivelul lor de inteligență este mediu sau mare, dar are probleme sociale și de comportament inerente tulburărilor autiste. Este denumit după Hans Asperger, psihiatrul german care a catalogat pentru prima dată tulburarea.

Tulburarea de natură nervoasă, mai frecvent cunoscută sub numele de autism atipic, acoperă întreaga gamă de simptome inerente spectrului autismt, dar nu se încadrează categoric în niciunul dintre ele.

Tulburarea autistă (autismul copilăriei) caracterizează copiii sub trei ani care au probleme de interacțiune socială, comunicare și jocul imaginar.

În alte cazuri de autism, copiii se dezvoltă normal până la vârsta de doi ani și apoi își pierd o parte sau cea mai mare parte din abilitățile de comunicare și abilitățile sociale. Aceasta sunt afecțiuni foarte rare, iar principala lor cauză este încă dezbătută de profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

O cauză majoră a sindromului Rett – o altă afecțiune de pe spectrul autist, este genetica, motiv pentru care el nu mai e considerat o formă de autism. Fetele sunt mai susceptibile la boală, care se caracterizează printr-o dezvoltare inițială normală, urmată de o pierdere a abilităților sociale și de comunicare. Acesta se declanșează între vârsta de 1- 4 ani și distinge prin miscari repetitive ale mâinilor. Din păcate, în majoritatea cazurilor, impactul cognitiv este sever.

Cauza autismului este încă neclară în lumea oamenilor de știință, iar opiniile diferă. Unii sunt de acord că este o dispoziție genetică, în timp ce alții susțin că tulburările metabolice, biochimice sau neurologice sunt motivul pentru care se declanșează autismul. Alții acordă importanță factorilor de mediu.

Singurele date fiabile despre spectrul de autism arată că prevalența este de patru ori mai mare la băieți, indiferent de factorii rasiali, etnici sau sociali. De asemenea, autismul nu este influențat de mediul familial, educație sau venituri.

Eficacitatea consacrată a terapiei comportamentale și logopedice în autism însoțește efectul medicamentelor specifice. Scopul acestor medicamente nu este de a trata autismul, ci pentru a ajuta copilul să se implice mai ușor în societate. Aceste medicamente se administrează de obicei pentru a gestiona anxietatea și depresia și pentru a înfrâna hiperactivitatea și problemele de atenție.

Recent, au apărut discuții despre tratare autismului prin diverse diete. Aparent, anumite alimente ar putea reduce unele dintre simptomele la copil. Cu toate acestea, trebuie amintit că o alergie alimentară ar putea agrava starea. Abordările care pot atenua simptomele sunt arta, muzica sau tehnicile de terapie cu animale. Înotul cu delfinii s-a dovedit deja un tip foarte folositor de terapie. În plus, ar fi o idee bună să vă alăturați unui grup de sprijin.