Copilul meu mănâncă doar în fața televizorului sau telefonului din Iskra Angelova

„Acum de așezăm să mâncăm o supiță și eu mă voi uita la un filmuleeeț! Despre Franklin! Dar să fie în limbă noastră“ țipă bucuros Ani, sărind de la un picior la altul în restaurant. Zice asta pentru că în curând încerc a liniști conștiința mea vinovată – că se uită la filmulețe, – prin prezentarea acestora în limbă engleză. „One, two, three, for, five, six, seven, eight, nine, ten” numără ea, iar eu fug după ea pentru că am întârziat la o întâlnire cu niște prieteni ai tatălui său.  

De ce Franclin și de ce filmuleț? 

Eu îi citesc seară cărțile despre broască țestoasă Franclin și deja nu le pot suporta pentru că sunt foarte realistice și lipsite de magie. Dar cum am trecut de la cărțile la filmulețele – nici nu-mi amintesc. Și încă ceva – cum și când Ani s-a obișnuit a se uita la ecran ca și hipnotizată ? În plus, o face întotdeauna când suntem la restaurant și nu are ce face cu noi la masă – un grup de adulți înfometați și vorbăreți. Așa că raportul cauzal la Ani a devenit un reflex, ca și la câinele lui Pavlov – restaurantul pentru ea este echivalent cu vizualizarea unui conținut pe ecranul telefonului…

Been there, done that? Îmi pare bine a ne face cunoștință!  

Problema cu alimentarea și vizualizarea are și alte rădăcini – undeva la început, când copilul vostru s-a învățat a mânca la masa cu dumneavoastră. Atunci a observat probabil cineva dintre voi a-și verifica constant telefon în timp ce mănâncă… Sau nu i-ați asigurat subiecte destul de interesante și intrigante pentru acesta, l-ați ignorat și ați discutat doar între voi, astfel copilul s-a simțit izolat. „Taci acum mami și tati vorbesc, mănâncă-ți supa și nu ne întrerupe.“ Sau rezultă că în familia voastră niciodată nu găsiți timp de a mânca toți împreuna în jurul mesei, ci fiecare mănâncă când poate ? Astfel copilul a înțeles că fiecare își consumă singur alimentele în modul preferat de acesta.  

Psihologul canadian Alison Schafer vă recomandă la început a stabili reguli clare și ferme:

-A lua masa în același moment din cursul zilei și dacă este posibil – toți împreună  în jurul mesei.  

-A asigura copilului posibilitatea a lua masa cu ritmul și în modul în care îi sunt comode și plăcute (dacă dorește a mâncă în farfuria sa cu buburuze sau a bea din păharul său special cu Mini Mouse – bine).

-A discuta la masa cu copilul subiectele care îi sunt interesante, astfel încât la cina copilul ar putea povesti modul în care a trecut ziua sa.

-Categoric, și dumneavoastră nu trebuie să folosiți telefon sau tabletă în timpul mesei.   

„Intenția voastră este mobilă. Mama încercă la orice preț a soluționa problema cu alimentarea copilului, care nu poate stă într-un loc. Dar, chiar această parte a propoziției ”la orice preț” face parte din problema. Copilul nu este motivat a se comporta în orice altă modalitate. Și de ce nu, o dată ce mama schimbă regulile după dorința sa.

Rolul nostru de părinți este de a crea regulile, iar copii se vor adapta acestora.  Astfel pregătim copii pentru cooperare și viața în societatea. Dacă nu educăm asemenea abilități, riscăm copii noștri a deveni persoane ecocentrice.

Iată cum am putea schimba situația:  

Adoptați o poziție fermă dar bine intenționată. Dacă doriți regula să fie întreaga familie să ia masa împreuna – faceți-o. Invitați copii la masa, eliberați-le odată ce au terminat cu alimentarea. Dacă copilul se ridică de la masa – este alegerea sa, dar trebuie să știe că următoarea masa este după un anumit interval de timp. Exact ca și la pensiune, tabără de vară sau spital.   

Demonstrați o poziție fermă: nu schimbați regulile, permițând copilului vostru a lua masă în alte locuri sau a-i dea ceva de mâncat în afara timpului prevăzut în scopul acesta. Da, până când se va obișnui probabil va mânca mai puțin, dar perioada de adaptare nu este atât de lungă, pentru a se manifesta un risc legat de starea sa de sănătate.

Fiți amabili: rămâneți vigilenți și nu demonstrați nici o fermitate. Nu-i spuneți: „Ți-am zis că vei fi flămând dacă mănânci la prânz ?“ O asemenea abordare instructivă are prețul său – care deseori este ostilitate. În locul acesta, când copilul arată că îi este foame – demonstrați simpatie.

Nu complicați lucrurile – lăsați mama natura și consecințele naturale a-și face treaba.“

Pentru că nu există nici un copil murit de foame, nu-i așa?

Frecvența cu care copilului se uită la ecran este dăunătoare pentru dezvoltarea sa? Adevărul este că încă nu cunoaștem acest fapt. Primii copii care au folosit atât de activ smartphone-uri și tablete încă merg la școală. Experții sunt siguri în ceva – privirea prea deasă la televizor (sau la telefon sau tableta) face copii mai rușinoase și emoțional nemature și creează probleme în comunicarea acestora. Întrucât creierele copiilor se dezvoltă mult mai repede la această vârstă timpurie, copii cu siguranță învață mai bine de la persoane, ci nu de la ecrane.…

„Franclin încă nu-și poate lega șireturile la pantofi, dar deja poate număra de la 1 la 10 și invers…“ se auzea vocea blândă din telefonul meu, iar Ani cu ochii ușor închiși mănâncă supa fără a o vedea … 

„Este gustos, Ani?“ – o întreb cu speranță, iar ea doar face semn cu deget – pentru a nu scăpa ceva din filmuleț… Iar noi, adulții, din nou ne cufundăm în convorbirea. Totul ar putea fi mult mai ușor – pur și simplu folosirea telefonului în timpul mesei să fie interzisă. Punct. Astfel măcar ar exista șansa Ani să învețe denumirile diferitelor tipuri de preparate alimentare și a savura gustul și aspectul acestora… Inclusiv – ale alimentelor, care nu sunt pe gustul broscii țestoase Franclin … precum broccoli si varza de bruxelles .:-)