Copilul meu nu vrea să renunțe la pampers – ce trebuie făcut? din Ivan Karagiozov

-Aici am ajuns la tema maro – nici nu s-ar putea a o evita – glumește tatăl celei mai bune prietene lui Ani. Nu avem cum a nu discuta acest subiect și noi. Pentru că creatura minunată – copilul vostru – va aduce emoții, bucurie și redescoperire veselă a lumii … dar și viața de zi cu zi grea și angajatoare, cu trebuie să faceți față în fiecare zi.

Ani  a renunțat la pampers-ul mai târziu, atât de târziu că chiar îmi este rușine a spune, iar aceasta s-a întâmplat din cauza priceperii greșite a mamei sale privind libertatea și recomandările, pe care le-am citit în cărțile groase – anume – a-l lăsa pe copil a decide singur când și cum. Adică – parcă niciodată. Psihologul canadian Alison Schafer propune următoarele:

„De obicei propun părinților a aborda obișnuirea copilului a folosi oliță la fel ca și cea adoptată pentru primele pași și mersul.  De fapt noi nu-i învățăm pe copii noștri a merge, nu-i așa? Natura a prevăzut un moment în care ne ridicăm și începem a ne folosi picioarele. Cel mai mult ne revine a încuraja copilul în mersul procesului. Aceasta se întâmplă și cu câștigarea controlului asupra funcțiilor corpului.“

Sună bine, dar nu și dacă schimb pampers-ul număr No. 5 475, examinezi uimit conținutul său și te gândești dacă copilul tău se dezvoltă mai încet. (În cifre acești 3 ani calculați în mare, cu câte 5 pampers-e pe zi însumează în jur de 2000 leva. Vă imaginați? Ați cheltuit minim 2000 leva doar pentru „subiectul maro“!) 

Piața contemporană oferă multe soluții inventive – în afara pampers-elor însăși, care sunt o inovație genială, deja se oferă coșuri pentru păstrarea acestora în vid, pentru a se evita mirosul neplăcut după ce sunt folosite!?

Dar cu toți înțelegem cât de important este copilul nostru a conștientiza când are nevoie să facă pipi sau treaba mare, odată ce începe să meargă la grădiniță – atunci acest subiect devine într-adevăr important și nu mai poate fi amânat.   

Tatăl lui Ani a propus a nu-i mai pune pampers și să așteptăm – când se va uda de câteva ori, va înțelege singură.  Dar eu am decis a nu o umili și iată ne – un an mai târziu am ajuns la acest pas. S-a întâmplat foarte repede și nu a fost umilitor deloc.

În zilele de azi experții recomandă renunțarea la pamper-sul să aibă loc … când copilul este pregătit pentru aceasta ! Ați putea spune aceasta liniștit bunicii voastre, care afirmă că ați întârziat  și că a trebuit să faceți asta înaintea împlinirii vârstei de 1 an de către moștenitorul vostru… Totuși, nu uitați, că toate recomandările bunicilor și mamei voastre se bazează pe experiența acestora, care datează înaintea cu 20-60 ani. Adică atunci pur și simplu nu au existat pamperse.  

Ce înseamnă copilul să fie pregătit?

• a rămâne uscat pentru perioade mai lungi,
• a indica cumva că a făcut pipi/treaba mare,   
• a-și putea dea jos chiloții singur,  
• a dori a deveni „mare“.

Am citit undeva că este bine dacă copilul vă vede pe dumneavoastră sau frații săi cum stați pe toaleta pentru a dori a vă imita. Este o bună idee citirea cărților referitoare la subiectul acesta sau poziționarea oliței aproape de locul său de joacă.

Încercați a accentua pe toate aspectele pozitive – că va purta chiloți în loc de pampers, faceți-i complimente că deja este ”mare” de fiecare dată, când face treabă cu succes în olița, cumpărați o oliță cu formă de un animal amuzant, care emite sunete sau o păpușă, care face pipi, pentru a instrui copilul. Mulți părinți pun copilul lor pe oliță și îl țin acolo pe veci, până obținerea unui rezultat – dar adevărul este, că mai degrabă această abordare l-ar putea face a renunța la această idee – cine vrea a pierde timpul de joacă valoros, stând așezat la infinit pe olița cu fundulețul gol?

O altă latură este prezentată de faptul că trebuie să începeți aceste lecții o dată ce și dumneavoastră sunteți pregătit pentru ele

Această înseamnă – nu aveți un bebeluși nou născut sau un nou post de muncă, nu vă mutați locuință sau nu faceți reparații locuinței, nu călătoriși și afară nu este o iarnă severă. Adică, v-ați putea permite câteva ”incidente” fără a fi fatale. Se recomandă așa denumitele protectoare de saltea, care protejează destul de bine patul comorii voastre valoroase. Am sărit foarte repede peste olița și ne-am oprit la tabla de toaletă pentru copii – sunt convinsă că este mult mai igienică și comodă pentru părinții.

Sau prin alte cuvinte – abstractizându-ne de „perioada anală“, în psihologia – a face față cu ”subiectul maro“ este abordată ca și a face față cu orice altă problemă legată de creșterea copilului – cel mai bine este dacă se întâmplă printre altele, ușor și cu jocul.

Iată câteva recomandări practice:  

• • Treceți la folosirea pamperselor – chiloți și a lingeriei din bumbac, dar nu forțat – pur și simplu propuneți. Copilului îi va place idea, doar că îi trebuie puțin timp pentru a se obișnui cu fuga până la baia și darea jos a acestora.
  • Lăsați copilul cu fundulețul gol și nu-l certați dacă face pipi pe sine. Lăsați oliță în apropiere, la un loc vizibil.  
  • Îmbrăcați copilul cu pantaloni, colanți și chiloți ușor de dezbrăcat, pentru că o dată ce încearcă a „strânge“ nu va fi timp de pierdut.  
  • Uitați-vă la copil – cu siguranță veți putea recunoaște semnalele corpului și a propune soluții rapide.   
  • De obicei copii fac pipi imediat după ce se trezesc, fac treaba mare aproximativ o oră de masă și în mod obligatoriu trebuie puse pe oală înainte de a se culca.   
  • Lăsați copilul a se așeza și ridica pe oliță când vrea – nu trebuie „trimis în azil“ acolo, pentru că se va revolta.
  • Dați drumul la apa din chiuvetă pentru a-l ajuta a face pipi.
  • Nu vă supărați dacă copilul face pipi sau treaba mare pe el – nu-l certați, discutați liniștit și calm.
• Aplaudați ca și un public.

Iată câteva practici interzise, pe care le citim în cartea extraordinară „La ce trebuie să vă așteptați în al doilea și al treilea an al copilului“:

„Nu vă așteptați la prea multe și prea repede. Nu vă certați, nu pedepsiți și nu umiliți. Nu-i interziceți să bea lichide. Nu-i administrați mijloace care nu sunt naturale (laxative de exemplu) pentru obținerea rezultatelor dorite. Nu deveniți o placă stricată. Nu forțați. Nu transformați folosirea oliței într-o chestie de moral. Nu discutați în fața copiilor mici propriilor lor succese (sau lipsa acestora). Nu acceptați tragic procesul lent. Nu transformați toaleta în comp de luptă. Nu pierdeți speranța.“

-Mami, vreau să fac pipi! – țipă Ani și își dă jos chiloții în mijlocul pieței, în fața unui templu grecesc antic. Groază. Nu consider deloc că copii noștri trebuie să facă pipi și treaba mare ca și câinii – în grădinițe și sub copacii. Dar aceasta uneori se întâmplă și în cele mai bune familii.