Cum să îți crești și să-ți disciplinezi copilul din Iskra Angelova

Care este prima asociere pe care o faci când auzi cuvântul disciplină? Toată lumea are o părere diferită, iar acest lucru se datorează creșterii primite în copilărie. Pentru unii, aceast stil de educație durează o viață, alții îl schimbă de-a lungul anilor, dezvoltându-și propriile idei cu privire la ce îmnseamnă un comportament bun, care sunt diferite de cele ale părinților lor.

Adulții pot da o varietate de definiții a ceea ce înseamnă disciplină. Stabilirea limitelor, reguli precise, ascultare, rutină zilnică, pedeapsă, perseverență și antrenament sunt doar câteva dintre exemple. Din păcate, sunt mulți care susțin măsuri dure, iar pentru ei cuvântul disciplină este echivalent cu pedeapsa severă sau chiar cu palme.

Pentru copii, cuvântul disciplină înseamnă de obicei pedeapsă. Depinde de tine să schimbi această asociere, astfel încât să nu pară atât de înspăimântător și să aibă mai degrabă un sens constructiv și pozitiv. Repetă-ți că disciplina este de fapt o manifestare a unui comportament bun și încearcă să transmiți aceeași idee copiilor tăi care vor deveni și ei părinți într- zi.

Nu există copii perfecți, la fel cum nu există adulți perfecți. Chiar și cei mai ascultători copii deviază de la „calea cea bună”. Când urciorul se umple și se revarsă, pot lovi un prieten la grădiniță, se ceartă pentru o găleatușă și o lopățică cu băiatul de alături, aruncă nisip în capul unei fete sau e nepoliticos cu frații.

Dacă atenția ta este complet concentrată asupra faptelor rele, acestea îți vor „scoate” ochii în mod constant. Oricât de dificil este uneori, încercearcă să menții autocontrolul și să elimini comportamentul rău înlocuindu-l cu bine.

Dă întotdeauna un exemplu asupra modului în care copilul poate reacționa pozitiv într-o situație, în loc să-ți faci probleme sau să te enervezi. Exemplul personal este extrem de important. Dacă pierzi controlul asupra temperamentului tău și  copilul te vede că urli isteric sau aruncând obiecte, nu ar trebui să fii surprins când observi aceeași reacție în el.

Schimbarea comportamentului se face prin încurajarea faptelor bune. Atenția ta trebuie să fie concentrată asupra lor pentru ca acestea să devină o normă.

Nu există o rețetă universală pentru construirea disciplinei. Fiecare copil are un caracter diferit și dacă o abordare funcționează pentru unul, nu înseamnă că va funcționa pentru altul. Chiar și părinții care au doi, trei sau mai mulți copii știu că aceeași educație dă rezultate diferite și  că trebuie să își schimbe acțiunile.

Încă un lucru de precizat este că aceeași tactică nu are întotdeauna efectul dorit de două ori. Prima oară poate să-și poată atingă obiectivul, dar data următoare poate avea exact efectul opus . Prin urmare, atunci când faceți disciplină acasă, abordați fiecare din copii în mod diferit.

Cu toate acestea, atunci când construiești disciplina, nu te poți baza doar pe cuvinte. Imaginează-țiurmătoarea situație – copilul tău de 2-4 ani stă întins pe spate în mijlocul supermarketului  lovindu-și capul pe pământ, fluturând brațele și picioarele în toate direcțiile și urlând incontrolabil pentru că ai refuzat să-i cumperi niște bomboane. Vei putea să-l calmezi în acest moment doar vorbind ? Nu ai nicio șansă.

Veți obține același rezultat dacă încerci să faci un elev furios să-și facă temele doar prin cuvinte, când insistă să-și termine jocul pe telefon. O conversație o singură dată după trecerea furtunii nu va avea niciun efect de durată. Poate fi util pentru următorul eveniment, dar într-o săptămână sau două conversația nu va mai fi amintită.

De aceea, cuvintele tale trebuie să fie întotdeauna legate de acțiuni reale. Și nu folosi doar amenințări, deoarece copiii învață foarte repede că atunci când nu există consecințe reale, ei pot oricând să scape de o infracțiune. Fără a exagera, aplică atât metode de stimulare, cât și pedepse , fără să fie prea severe.

/Materiale de Stephen Garber, Marian Daniels Garber, Robin Friedman Spizman/