De ce somnul nu vine la mine? din Iskra Angelova

Sau cum trebuie să ne comportăm dacă copilul nostru nu adoarme fără un părinte lângă sine, vine în patul nostru în timpul nopții sau visează coșmaruri?

De la Iskra Angelova  

„Privarea de somn se folosește pentru tortura prizonierilor de război. Probabil și dumneavoastră vă simțiți un pic torturați în momentul de față …“

Alison Schafer  

-Nu adorm dacă și tu nu te culci cu mine, – începe lunga sa uvertura de seară Ani, iar ochii săi se închid pentru somn. Doar în cele mai rele visuri mi-am imaginat a adormi în patul unui copil mic, așezată pe o pardoseau tare, după citire lungă,  care a învigorat copilul și mai mult… 

Dar, iată ne din nou – am adormit pe pardosea lângă patul ei, Ani este plină de mii de întrebări și dorință de viață. Unele copii sunt de felul acesta – stau până la sfârșit, pentru a nu omite petrecerea, dar după ce adorm – dorm câte 10-12 ore fără întrerupere. Dacă… nu intră în patul vostru în timpul nopții.   

Când nu aveam copii .. nu-i puteam înțelege pe prietenele mele cum anume nu reușesc a impune copiilor lor a nu dormi între ei în dormitor, chiar am considerat această lașitate părintească nerușinată. Acum gândesc complet diferit –  adevărul este că după o zi întreagă petrecută între munca și copil – suntem gată a face orice, doar pentru a dormi un pic – chiar acceptarea oaspeților neinvitați în propriul nostru pat. 

Iată o – doarme în poză de Х, în mijlocul dormitorului – iar părinții ei sunt culcați spre capetele patului cu grijă a nu cădea jos. Ieri a promis că nu mai face asta, dar, bineînțeles, promisiunea fost doar pentru ziua de ieri.  

După opinia psihologului canadian, Alison Schafer, problemele sunt câteva:  

• Nu adoarme până când unul din părinții nu se culcă la el  
• Se trezește de câteva ori în timpul nopții
• Vine în patul vostru noaptea  
• Are temeri de noapte și visează coșmaruri  
• Îi este frică de întunericul  
• Iese din pat după ce este pus pe somn.  

Să vedem cum am putea face fața acestora?

Alison Schafer recomandă categoric a renunța adormirea copilului împreună cu un părinte sau dormirea sa în patul vostru. Bineînțeles, ea propune un anumit timp pentru adaptare, convorbiri pe acest subiect, convingere cu argumente rezonabile, dar dacă toate acestea nu ajută – ea insistă chiar a vă încuia în dormitorul vostru, pentru a opri copilul a intra la voi.

După părerea mea, această metodă este un pic exagerată, dar concluzia generală este una singură – nu lăsați comoara voastră mică a învinge în asta, pentru că participați la formarea încă unui obicei durabil al acesteia, care nu va putea fi eliminat ani de zile. Copilul unor prieteni de ai mei nu putea adormi fără o altă persoană până în vârsta de 18 ani.… Iată ce zice ea:  

„Copii sunt capabili a adormi (și a dormi) singuri…, dar părinții trebuie să definească limite rezonabile și a le respecta. Nu consider că copii se simt abandonați, dacă respectăm aceste limite în felul corespunzător. Ele pot învăța că mama și tati le iubesc, că părinții sunt niște adulți siguri, previzibili și iubitori, care se îngrijesc de copii fără oboseală în partea activă a zile, dar nu trebuie să oferiți servicii de adormire în timpul nopții întregi.“

Multe dintre noi, mamele iubitoare, încercăm a găsi soluția problemelor fără lacrimi – ni se pare că de fiecare dată când copilul plânge ceva în el se frânge, îl rănește, îl face nesigur. Alison este categorică: „În curând am citit despre un copil în vârsta de doi ani în Tailand, care fuma câte 40 de țigări pe zi. Părinții explică că dacă nu-i dau țigările, copilul începe să plângă – sună idiotic, nu-i așa?“ 

Este foarte important a învăța copilul a dormi un somn sănătos în timpul nopții, fără a se trezi. Astfel creierul său se va dezvolta corect, hormonul creșterii se va sintetiza și sistemul nervos se va stabiliza, procesând impresiile din ziua respectivă.  Iar dacă problema sa sunt coșmarurile – trebuie să stați împreuna cu el și a-l calma până adoarme din nou. Dar dacă pur și simplu dorește a vă controla în partea întunecată – asta trebuie oprit.  

…

–Ce se întâmplă, Ani, de ce sari din nou? – întreb obosit și încerc a ieși neobservată și foarte liniștit din camera sa.  

–Mami, te urmăresc a nu ieși! – zice ea categoric și din nou mă întorc la patul său.