În stadiul timpuriu al copilăriei, în general este foarte dificil să înțelegem care este talentul unui copil, deoarece el își dorește cu adevărat totul sau nu vrea nimic. Acestea sunt cele două opțiuni. Există, desigur, copii care sunt atât de intenționați încă de la o vârstă fragedă (dar sunt destul de puțini) care știu foarte clar ce vor să facă. De obicei, sunt talente, genii care încă se dezvoltă cu ajutorul părinților.
Este extrem de important ca părintele să știe când să-i impună o activitate specifică copilului, pentru a nu ajunge să-și impună propriile ambiții și obiective asupra copilului. De multe ori, talentele și hobby-urile nerealizate ale părintelui sunt transmise copiilor și, în consecință, deseori se termină prost. Acesta este unul dintre lucrurile de care trebuie să țineți cont atunci când lucrați cu copiii și îi îndrumați în direcția corectă.
Desigur, un părinte care își urmărește copilul știe pentru ce are afinitate în copilăria timpurie. În special de la 2 până la 5-6 ani, poate să-l îndrume să facă muzică, de exemplu, dacă dorește să lucreze în această direcție – fără presiuni pentru a deveni un muzician talentat în acest sens, părintele ar trebui totuși să ofere sprijin cât pot ei de bine. Este foarte important să nu vă așteptați prea mult la copii.
În același timp, este bine pentru copiii să fie învățați perseverența. Un fenomen obișnuit în viața copilului este acela că el vrea să facă un lucru pe jumătate apoi un al doilea lucru pe jumătate sau al treilea lucru pe jumăate, iar părintele, în dorința sa de a-și susține copilul cu orice preț, îi permite „să sară” de la o activitate la alta – ceea ce duce la o mentalitate pe care el o poate trece mereu de la o activitate la alta. În consecință, acest copil nu are realizări în nicio direcție, ceea ce duce la nemulțumirea interioară. Și copilul însuși, ulterior, se simte neconfortabil, întrucât nu este capabil să facă niciun progres în vreuna din activitățile sale.
De aceea, rolul părintelui este atât de important. Este bine pentru el să-și monitorizeze copilul și să oprească activitățile care nu sunt potrivite pentru copil, îndreptându-l în direcția corectă și către activitatea în care s-ar putea dezvolta. Totuși, acest lucru trebuie făcut în timp, fără a-l afecta negativ pe copil și fără pretenții inutile asupra perfecțiunii copilului. Deoarece excesul de ambiție al unui părinte poate duce la o atitudine negativă a copilului față de o activitate în care are potențial.
După vârsta de șase ani, copiii se pot concentra foarte bine pe o activitate specifică și este bine ca părintele să cultive perseverența și să-i arate copilului că nu este întotdeauna ușor și nu este întotdeauna foarte interesant.
Acesta este un factor extrem de important, deoarece unii copii se așteaptă întotdeauna să fie interesant. Ei merg acasă și spun: “Hmm, a fost foarte plictisitor azi!” Părintele este de acord: „Ei bine, vei face altceva”. Părintele nu a fost prezent la activitatea specifică și nu este conștient că uneori este plictisitor pentru copil să accepte informații care ar fi importante pentru dezvoltarea lui, fără ca acestea să fie prezentate într-o formă foarte intrigantă.
Acest lucru se întâmplă în activități legate de artă – pictură, dans, cântat. De exemplu, practicarea pașilor în dans, care necesită repetare, ceea ce este extrem de plictisitor pentru copii.
Dar când îți dezvolți talentul, este extrem de important să dobândești o rutină. De aceea, se spune că succesul este de zece la sută talent și nouăzeci la sută muncă. Conștientizând acest fapt, părintele este obligat să-și direcționeze copilul acolo unde nu își va pierde interesul, deși unele dintre clase nu vor fi excepționale, minunate, uimitoare, ci vor fi asociate cu multă muncă.
În ceea ce privește talentul, există anumite activități în care fizicul copilului este important, dar în cele mai multe cazuri, mai ales atunci când nu plănuiți ca copilul dvs. să devină o persoană de renume mondial, nu contează și dacă are dorința și potențial de dezvoltare, este bine să fii direcționat acolo.
Fiecare artă și fiecare activitate au specificuri. În unele cazuri, abilitățile motrice fine sunt importante, în altele coordonarea și abilitățile motorii brute, în altele date despre cântat. Există, de asemenea, talente care nu au legătură cu artele.
Este bine pentru copil să fie monitorizat și încurajat să se implice în activități adecvate. Trebuie explicat și arătat că există neplăceri de fiecare dată. Există, de asemenea, un moment natural în care părintele încearcă să motiveze copilul și să îl țină „pe pedală”. Fii întotdeauna primul, fii cel mai bun; să fie constant în prim plan, ceea ce nu determină dezvoltarea copilului într-o artă. Dimpotrivă, există copii care nu doresc să fie în prim plan și o astfel de motivație nu îi va ajuta. Deci, este bine să-i spuneți copilului că victoria nu este cel mai important lucru. Este important să se simtă de fapt confortabil și fericit cu ceea ce face.
Comentariile cititorilor