Probleme cu glanda tiroidă din Dr. Veselina Ianachkova

Perturbările în funcționarea glandei tiroide sunt a două după frecvență de manifestare problema cu care se confruntă femeile însărcinate. Fiziologia însăși a glandei tiroide se schimbă substanțial în timpul sarcinii. Din acest motiv și testele realizate și stabilirea diagnosticului „disfuncție a glandei tiroide“ în timpul sarcinii trebuie efectuate foarte atent de către un specialist.

 În timpul sarcinii este foarte important a efectua așa denumita gonadotrofina corionică umană

 Gonadotrofina corionică umană arată o structură identică celei a TSH-lui – hormonul, care determină funcțiile glandei tiroide. Aceasta gonadotrofina corionică umană se asociază cu receptorul TSH-lui pentru glanda tiroidă a femeii și o stimulează suplimentar. Din acest motiv în timpul sarcinii valorile TSH-lui sunt foarte diverse, un efect esențial în timpul sarcinii revine estrogenelor, proteinele care se modifică din cauza funcției ficatului femeii însărcinate. Toate acestea provoacă modificarea nivelelor hormonilor glandei tiroide, zis în general. 

Din acest motiv diferitele organizații profesionale, respectiv și societatea bulgară de ginecologie, am acceptat așa denumitele  “trimestru norme specifice” referitoare la nivelele hormonilor glandei tiroide, pe baza cărora ne vom orienta dacă femeia însărcinată suferă sau nu de disfuncție a glandei tiroide. 

Hormonul tiroidian are nevoie de tratament sau tratament pentru suprimarea tiroidei?

Multe femei însărcinate știu că suferă de o patologie la nivelul glandei tiroide chiar înaintea începutului sarcinii și urmăresc tratamentul respectiv. Disfuncția a glandei tiroide este examinată pe de o parte ca manifestare a funcției intensificate a glandei tiroide, legată de supraproducția de hormoni tiroidieni, respectiv ca o simptomatică singulară, exprimată în palpitație, scăderea în greutate, transpirație intensivă, anxietate, tremurat și modificarea nivelelor hormonilor tiroidieni, așa denumiții FP3 și FP4 în direcție de majorare a valorilor lor. 

Hipertiroidismul sau funcția intensificată a glandei tiroide deseori se datorează așa denumitelor procese autoimune

Pe de o parte ar putea fi o fază a hiperfuncției așa cunoscuta  tiroidita de hashimoto, iar pe de altă parte așa denumită boala Basedow. În toate cazurile, care se dovedește existența unei boli autoimune, legate de funcția crescută a  glandei tiroide, femeia trebuie pregătită în mod adecvat pentru sarcina și hormonii trebuie aduși la nivele normale înaintea începutului sarcinii. 

Varianta cea mai bună este dacă există așa denumită remisiune clinică imunologică și terapeutică, întrucât în timpul sarcinii o hiperfuncție ar putea fi legată de o serie de complicații pentru mama ți pentru copilul său viitor.

Anti corpurile, care se observă la boala Basedow, așa denumitele anti corpuri care stimulează glanda tiroidă, trecând bariera centrală, stimulează glanda tiroidă a nou născutului, care de obicei manifestă de asemenea semne de  hipertiroidism, care sunt asociate dezvoltării neadecvate a copilului, rămânerea în urmă în dezvoltarea sa, încărcarea inimii nou născutului, risc de naștere prematură, risc de preeclampsie a mamei. Așa că hipertiroidismul este o stare, care ar fi bine a fi controlată chiar înaintea sarcinii. 

În cazurile rare, în care femeia descoperă asemenea perturbare în mersul sarcinii, cu mare atenție și o evaluare precisă de către medicului curant ginecolog, medicului morfolog fetal, care urmărește dezvoltarea fătului și endocrinologului, bineînțeles, continuă tratamentul pacientei.

Tulburările în direcția scăderii funcției tiroidiene sunt cele mai frecvente

Aceasta ar putea fi o disfuncție primară, tulburare primară a sintezei de hormoni și așa denumitul hipertiroidism primar, cauza apariției căruia nu este constatată clar. Pur și simplu glanda tiroidă nu produce cantitatea adecvată de hormoni. Funcția diminuată a glandei tiroide ar putea face parte din tiroidita autoimună de hashimoto, așa denumita faza hipoteriodă a acestuia.  În asemenea cazuri femeile care cunosc existența sa, trebuie să urmeze un tratament înlocuitor adecvat.   

Existența unei asemenea disfuncții pe fondalul unei afecțiuni autoimune impune femeilor, care își planifică sarcina, a menține nivele adecvate ale hormonilor tiroidieni. Cerința este nivelul așa denumitului hormon TSH să fie sub 2.5, indiferent de cadrul normativ larg acceptat, care prevede un nivel de până în  4.5 pentru majoritatea laboratoarelor de referință. Trimestru cerința specifică este  limita superioară a TSH să fie până în 2.5, aceste fiind cel mai sigur nivel pentru sarcina și pentru dezvoltarea corectă a fătului. Fătul începe a produce hormoni tiroidieni de la a 10-ea săptămână a sarcinii, dar această cantitate nu este suficientă deloc, nu reprezintă o legătură inversă adecvată între glanda sa hipofiză și tiroidă și nu poate fi asigurat un nivel normal al hormonilor tiroidieni în primele etape ale sarcinii. Din acest motiv, în această perioada acesta depinde cu precădere de nivelele hormonilor tiroidieni ale mamei, pentru care mama trebuie să-și mențină nivelele hormonilor tiroidieni  în limitele recomandate, a se trata și analiza în timp util și lunar, respectând recomandările, pe care le-ași adresa pacientelor noastre, care sunt însărcinate și cunosc existența disfuncției tiroide. După 21-a săptămână, nivelele hormonilor tiroidieni ale fătului sunt adecvate și glanda sa deja funcționează.