Tehnica revoluționară a educației „Time out” din Iskra Angelova

În ciuda eficacității tehnicii de a ignora copilul, unii părinți nu o tolerează. Aceștia se justifică cu scuza de că nu se pot comporta normal la vederea unui copil care țipă.

Dacă ești unul dintre acei oameni care nu au o problemă cu ignoratul, probabil că ai auzit alți părinți spunând: „Nu am idee cum poți face asta. Ai nervi de oțel!” Cu toate acestea, chiar și în cazul lor, bătălia nu este pierdută. Există totuși și alte abordări pentru a face față unui copil care plânge sau e isteric.

Adulții pot aplica același comportament pe care îl întâlnesc la copiii lor. Dacă copilul începe să țipe și nu are nicio intenție să te asculte, încearcă să-i spui de ce greșește și la ce comportament te aștepți.

Apoi spune scurt și clar: „Nu mânca ciocolată seara”. Oricât de violentă ar fi reacția, repetă această propoziție de mai multe ori, fără a arăta emoții.

Acesta va fi răspunsul tău la persistența lui. La un moment dat, se va plictisi să audă același lucru și va înceta.

Cu toate acestea, este posibil ca el să înceapă să se comporte și mai rău. În acest caz, pedepsește-l folosind o tehnică de time-out.

Acest concept este folosit atunci când copilul se izolează de activități interesante și distractive.Lasă-l într-o altă cameră, care să nu fie a lui sau unde să aibă toate jucăriile preferate. Nu ar trebui să existe nimic care să-i capteze interesul de exemplu un televizor. IÎn caz contrar, devine distras și uită de ce estepedepsit. Totuși, nu-l lăsa într-o cameră întunecată , pentru că aceasta nu mai este o pedeapsă, ci o tortură. El poate risca să dezvolte multe temeri care ar putea să se prelungească de-a lungul vieții.

Tehnica de time-out se aplică pentru o perioadă scurtă de timp. Ideea este să-l lași într-o altă cameră cât mai multe minute. Dacă copilul are 5 ani, fă-l să stea într-un loc timp de 5 minute. Pare puțin timp, dar pentru un copil căruia îi este să stea jos pare o eternitate.

De exemplu, încercați să îl faci să tacă vorbind un minut  Pentru tine este mai nimic, dar pentru el va fi o sarcină aproape imposibil de îndeplinit. I se va părea fără de sfârșit, iar în primele secunde va fi într-adevăr tentat să rupă tăcerea.

Probabil va fi dificil să-l determini pe copil să se așeze pe un scaun sau în cealaltă cameră atâtea minute cât specifici. Urmărește-l.

Pentru ca restricția să aibă efectul scontat, aceasta trebuie să fie complet pusă în aplicare. Dacă copilul încearcă să iasă din cameră, stai aproape de ușă și oprește orice încercare. Când încearcă să se dea jos de pe scaun, ține-l ușor pentru a sta așezat.

Fii atent la timp și spune-i copilului când pedeapsa s-a terminat și poate continua să joace. Atâta timp cât nu trebuie să te asiguri că nu încearcă să scape, poți continua cu activitățile pe carele făceai până în acel moment.

Va avea un efect și mai mare asupra lui dacă toți cei prezenți își continuă activitățile, indiferenți la comportamentul său greșit. În felul acesta, se va simți ciudat pentru că nu i se acordă atenția pe care o dorește/

Mărește timpul cu un minut de fiecare dată când încearcă să saboteze pedeapsa. Limita suplimentară nu trebuie să depășească cinci minute.

Dacă se întâmplă, înseamnă că tactica nu funcționează suficient de bine și trebuie să aplici tehnici suplimentar. Privează-l de televizor, de divertisment sau ia-i jucăria preferată .

Când pedeapsa se termină, lăsați copilul să revină la ceea făcea înainte. Dă-i întotdeauna ocazia să-și corecteze comportamentul și să dovedească că se poate comporta frumos.

În familiile cu doi sau mai mulți copii, se întâmplă deseori să existe certuri pentru o jucărie, iar în cele cu copii mai mari – pentru haine sau accesorii de înfrumusețare. În astfel de conflicte, tehnica de time-out poate fi de asemenea aplicată.

Certurile între frați

Reține că schimbarea se întâmplă în timp. Frații trebuie să înțeleagă că certurile sau dezbinarea nu sunt la fel de importante ca familia și explică-le de la bun început unde greșesc.

/De Stephen Garber, Marian Garber, Robin Spiesman/