Vizualizări: 589
În majoritatea cazurilor din viață, există de obicei două fețe ale situației, la fel ca și cazul proverbului din China antică, care spune că totul constă din două părți, iar ele interacționează sub mișcarea unui pendul. După ce pendulul ne trimite la una dintre extreme, ajungem inevitabil și la cealaltă.
Anorexia și bulimia sunt de obicei interpretate ca fenomene psihologice. Lucrările lui Valdobber și ale lui Skolny de la școala elvețiană sunt cunoscute pentru această intepretare, în care cele 2 afecțiuni sunt interpretate ca un răspuns al corpului copilului la o traumă din copilărie, fie ea acută sau cronică. Rolul mamei este descris în special ca obsesiv, imperativ etc. iar reacția ei la alimente este similară.
Cu toate acestea, vreau să vă atrag atenția asupra anumitor tablouri clinice deja răspândite în țara noastră. Da, acest nivel de interpretare este, fără îndoială, necesar, chiar obligatoriu. Și totuși, există o semnificație fiziologică mai profundă iar dacă cercetăm mai în profunzime, o vom găsi cu certitudine. În spatele multor reacții comportamentale ale copilului se află o problemă pur fiziologică, pe care chiar și specialistul de multe ori nu o observă.
De multe ori în spatele refuzului alimentelor sau al fenomenului opus – în spatele consumului exagerat de hrană – există un deficit sau exces în fiziologia noastră. În mod obișnuit, acest lucru este de obicei tratat în funcție de rezultatul acestor constatări. Apoi, terapiile pot fi combinate cu mult succes. Totuși, nu încercăm să excludem faptul că există laturi psihoterapeutice, însă să aruncăm o privire și asupra laturii dezavantajate, această condiție care de multe ori ne influențează comportamentul – fiziologia.
De multe ori în spatele episoadelor bulimice există o deficiență de minerale. Dacă hrănim copilul cu paste, pizza, alimente prăjite etc., el poate să fie lipsit de micronutrienți importanți, de vitamine, minerale și alte substanțe esențiale, cum ar fi antioxidanții. Reacția corpului la această situație, o reacție sănătoasă de altfel, va fi să ceară mai multă mâncare, nu doar ca răspuns la o problemă emoțională, ci ca o adevărată nevoie fiziologică de a obține nutrienți. Dacă mâncăm trei felii de pizza și nu obținem zinc ne vom dori o a patra, pentru că organismul dorește să obțină o calitate substanțială și caută substanța mai puțin prezentă în alimentele deja consumate.
De asemenea, atunci când avem în corp mulți macronutrienți, cum ar fi carbohidrați sau grăsimi, s-ar piutea ca micronutrienții să nu fie suficienți și atunci cu cât mâncăm mai mult și nu obținem suficient din aceste elemente, cu atât mai tare e irosit metabolismul altor substanțe.
Putem identifica aceste fenomene folosind simple teste de rutină și putem corecta orice anormalitate oferindu-ne singuri o gamă suficientă de alimente sănătoase. În acest fel, prezența celor trei mari macronutrienți – proteine, grăsimi, carbohidrați – este eficient garantată. Apoi, vitaminele și mineralele, adică aceste grupe de macronutrienți vor fi asimilateîn mod eficient și astfel vor deveni active în metabolismul nostru.
Dacă consumăm, de exemplu, o mulțime de grăsimi saturate, și mai ales dacă sunt tratate termic – ulei, ulei de măsline și altele, atunci aceste substanțe grase vor forma un compus cu întreaga gamă de vitamine și oligoelemente solubile în apă, vitaminele B , Vitamine C și minerale precum zinc, magneziu, calciu etc. În consecință, chiar dacă alimentele sunt bogate în acești micronutrienți, acestea nu vor fi digerate. Prin urmare, este important să ne ajustăm alimentația pentru a fi siguri că ne garantează o aprovizionare corectă de nutrienți necesari. Acest lucru se poate face și prin consumul de pesto, nuci, avocado, grăsimi animale conținute în produsele de origine animală. Astfel, acești micronutrienți vor fi absorbiți și nu vom avea niciun deficit. În consecință, organismul nu va avea motivul fiziologic de prea multă hrană.
De multe ori, în spatele anorexiei, a refuzului de mâncare (tradus de fapt literalmente ca lipsă de apetit), stă stresul sau boala. Niciun animal bolnav nu va mânca atunci când este stresat sau suferă de o boală acută.
Dacă copilul are febră, e normal să refuze alimentele, deoarece condițiile interne dictează în acest moment că organismul trebuie să scape de produsele reziduale, în încercarea de a scăpa de infecție și interpretează modalitatea de a continua acest lucru secretând substanțe adecvate. Dacă este o infecție a tractului respirator superior, vor exista secreții orale sau nazale. Dacă este o infecție a tractului urinar, aceasta este însoțită de simptome disurice. Dacă implică tractul gastro-intestinal, vor apărea vărsături. Toate acestea sunt încercări ale organismului de a expulza anumite substanțe.
Dacă alimentația noastră conduce în mod regulat la acumularea de reziduuri, copilul va refuza alimentele, astfel încât organismul să poată scăpa de aceste produse reziduale. Acest lucru este foarte natural și normal, de fapt aceasta este reacția de vindecare a organismului, pe care așteptăm să o experimentăm.
De multe ori în spatele bolilor sau a comportamentelor deviante, în spatele tulburărilor de alimentație, se află o cauză fiziologică simplă. Partea bună este că putem identifica aceste deficite. Este obligatoriu să se testeze, de exemplu, pentru vitamina D, vitamina B 12, pentru a verifica nivelurile de acid folic, fier etc.
În cele din urmă, adaptarea la o alimentație naturală e cel mai bun prim pas. Prin încorporarea cantității și tipului potrivit de proteine și prin combinarea cu cereale, leguminoase, nuci crude și unele produse de origine animală (de preferință cele tratate fără căldură, preparate în conformitate cu rețetele tradiționale precum marinarea, uscarea), putem fi siguri că vom sănătos și ne vom feri de afecțiuni cum ar fi anorexia și bulimia.
Comentariile cititorilor