Copilul și jocurile de calculator din Iskra Angelova

„Mami, acum urmăm în mașina și mă lași să urmăresc!“, este categorică Ani și se uită ferm în ochii mei. Ea numește „urmărire“ jocul Subway surfers, pe care l-a văzut pe telefonul tatălui său, care la rândul său (printre altele) este campion în rândul cunoștințelor sale, care joc acest joc. Dar asta nu are nimic în comun, nu-i așa ?!:-)

E, Ani s-a învățat singură a juca acest joc, și chiar – îngrijorător de repede. Acum și ea este destul de bună. Există o singură problemă pentru Ani – spre deosebire de tatăl său, care îl poate juca în orice moment, Ani are restricții și îl  joacă foarte rar, de exemplu când trebuie să stea în mașina prea mult timp, și ar adormi dacă nu face ceva. Iar dacă activitățile lui Ani încă sunt inocente, ea este încă prea mică, copilul unor prieteni nu a reușit a absolvi școala, pentru că a devenit dependent de jocurile de calculator și a jucat nopți întregi. A fost oribil !

Psihologul din Canada, Alison Schafer alarmează:

„Oamenii devin dependenți de jocurile. Aceasta afirmație este exact atât de serioasă, cât și orice altă dependență. Deși nu are efecte dăunătoare asupra corpului, precum dependența de diferite substanțe, a deveni dependent de un joc sau de pariurile ar putea distruge vieți umane la fel de bine.

Dependența este o modalitate de a scăpa sau a găsi emoții false, ”fun”, ”dezlipire”, ”zbor” într-o viață lipsită de ele. Această este foarte valabilă în cea ce privește jocurile cu fantezii interactive, în care jucătorii interacționează prin avatar, o figură ficțională, prin care ar putea dobândi un statut de neatins pentru ei în realitatea.

Cu timpul … jocul ar putea deveni o activitate aproape non stop.  Dependența schimbă modul în care trece viața (copilul joacă nopți întregi, nu merge la școala pentru a juca, își pierde prietenii și legăturile pentru a juca.)

Care sunt soluțiile ?

Discutați temerile voastre

„Această săptămână ai mers la școală doar două zile.“

„Nu te ai întâlnit cu prietenul tău Josh mai mult de o lună. “

„Dormi doar câteva ore.“

Limitați timpul de joc

Încercați să discutați cu copilul cât timp poate fi petrecut cu jocurile de calculator. Urmăriți dacă în restul timpului copilul manifestă semne de anxietate și lipsa de liniște. Dacă nu poate fără jocul, aceasta vă va semnala că cazul său este serios și pasiunea s-a transformat în dependența.

Încurajați copilul a verifica singur  

Persoanele care suferă de dependență deseori neagă problema, mai ales gamer-ii, întrucât această activitate pare foarte inocentă, – un joc, cum ar putea dauna pe cineva ? Rugați copilul a verifica singur pentru a se convinge că această este nu doar părerea voastră, ci mai degrabă o problemă psihologică, de care deja suferă multe persoane. Temerile voastre sunt dictate de grijă și iubire, nu de furie și lipsă de înțelegere.  

Căutați o terapie

Aceasta ar putea necesita aderarea la un program profesionist. Să sperăm că dacă întreprindeți pasul descris mai sus, identificând direct dependența, copilul ar asculta temerile voastre. Dacă sunteți agresivi și vă opuneți, probabil copilul va neglija temerile voastre și va refuza influența voastră.  

Rețineți, dependența în general este o încercare de evitare a provocărilor din viața. Dacă copilul vostru se confruntă cu probleme legate de autoevaluarea și adaptarea socială, încercați a aborda problema direct. Ajutați copilul a găsi un stimulent și legătură socială offline, prin relații constructive cu ceilalți.“

…

„Iată că „m-au ucis mami!“, țipă bucuros Ani și nu pot scăpa de sentimentul că ceva nu este în regulă. Instinctul de viață (mișcarea, înotul) s-a amestecat cu instinctul de moartea (în jos). Cum credeți că vom face față acestei probleme odată ce Ani are propriul său telefon ?! Totul este bun, dacă este în limitele moderate, spun babele, și au dreptate. Categoric mă opun interdicțiilor, ele doar intensifică apetitul. Nu trebuie interzis nimic, dar nici nu trebuie lăsat fără control ! Trebuie să existe limite și reguli clare, iar copilul trebuie învățat a le respecta. În cazul cu jocurile sau filmele – se poate, dar până 1 oră pe zi. Spunând asta deja știu că nici eu nu mă cred pe sine… Va trebuie să contăm pe  raționamentul lui Ani, pentru că altfel suntem pierduți !:-)