Copilul vrea să-i cumpărați totul din Iskra Angelova

Până în curând mă lăudam că copilul meu nu este lacom și insatisabil, că a reușit a-și alege păpușa concretă -– Sirena mică și un ursuleț mic din cel mai mare magazin pentru jucării din Londra. Explicam modestia sa prin faptul că are ”multe de toate”, după cuvintele tatălui său, și eram mândră pentru faptul că îi era greu să scrie scrisoare lui Moș Crăciun, pentru că – după cum zicea ea – ”Mami, eu am de toate!”. În vârsta de 2 și 3 ani Ani dorea de la Moș Crăciun doar „O bilă mare de ciocolată“, nu zic că nu se bucura cadourilor aduse de Moș Crăciun, se bucura, dar totuși, asocia minunea sărbătorii cu satisfacerea acestei dorințe specifice ale sale – a primi și a mânca foarte atent această bilă de ciocolată. Pe curând.

Anul acesta, în noiembrie, Ani deja a scris o listă enormă cu foarte diverse cadouri, pe care le-a văzut într-un catalog de jucării – păpușa-mireasă, bebeluș în scaun plastic pentru mașină roz, -microfon karaoke, caleașca lui Cenușareasa + rochia Prințesei Sofia, medalionul Prințesei Sofia și – bineînțeles – bila de ciocolată. 

Cumpărăturile online – din site-uri ca și site-ul nostru sau alte site-uri de pe glob – fac sarcina mai ușoară, pentru că chiar dacă în molul din apropiere nu au rochia lui Sofia, sau dacă aceasta costă salariul vostru lunar, chinezii cu siguranță o oferă și va fi a voastră contra puțină răbdare (livrările de aceste locații îndepărtate durează până în 2 luni) și 20-30 leva.

Nu mai este nevoie a vă explica evidentul – că copiile din zilele de azi nu sunt ca noi – noi ne bucuram ambalărilor din staniol cu ursuleți ale ciocolatelor cumpărate din magazinele din zonele libere, iar copii noștri de fapt au totul. Totuși, eu nu cred că aceasta reduce bucuria lor sau capacitatea lor de a aprecia și iubi lucrurilor noi. Ani joacă cu toate jucăriile, îmbracă toate hainele și poartă toți pantofii, deși ”are multe de toate”.  

Totuși – unde este acea limită sănătoasă, la depășirea căreia Ani se va răsfăța, iar părinții ei vor dă faliment? Și cum am putea face copilul nostru a aprecia valoarea obiectelor, inclusiv legătură între „munca“, „câștigarea banilor“ și „cumpărarea lucrurilor“? Cum?

Am adresat această întrebare psihologului canadian Alison Schafer, și ne a povestit cu plăcere ce arată ultimele studii în acest domeniu.  

Trăim într-o societate de consumători. Dacă nu vă mutați într-un loc îndepărtat, care a păstrat raporturile schimburilor de barter, va trebuie să dezvoltați la copii voștri  alfabetizare financiară, ca o parte din pregătirea lor pentru viața. Ținând cont de starea financiară a majorității oamenilor din zilele de azi, educarea legată de aceste subiecte se realizează pe baza principiului: „Fă ce spun, nu ceea ce fac.“

Mami, cumpără-mi asta! 

Deja aveți o extremitate prelungită din cauza tragerii? „Mami, mami, vreau această carte!“, „Mami, cumpără-mi acest câine!“, „Mami, vreau această păpușă Barbi !“ Nu doriți a vă răsfăța copii, dar cu siguranță nu doriți să participați la o scenă în magazin. Cum trebuie procedat?

Alocați copiilor bani de buzunar (o sumă mică). Când vă trag de mână, ați putea zice: „Aceasta vei cumpăra singur cu banii tăi.“ Veți fi surprinși câte puține obiecte de fapt copii vor să aibă, dacă ele trebuie plătite cu banii lor.  

Iar dacă copilul vostru are vârstă de doar patru ani? Ce trebuie făcut?

Rugați-l a face o listă cu dorințele sale. 

Dacă copilul vostru vă bombardează tot timpul cu dorințe, în loc a-i pune etichete de tipul: „Ești atât de răsfățat“, a-l judeca prin cuvinte de felul: „Ai destui din aceste figuri stupide“, sau a-l insulta:  „Crezi că sap banii?“, pur și simplu spuneți: „Să punem aceasta în lista cu dorințele tale“. Astfel ați confirmat dorința sa. Este încurajator. Rețineți, nu din întâmplare se numește lista dorințelor. Promiteți să cumpărați acest obiect mai târziu. Dar, odată ce sunt înscrise, ele sunt o sursă utilă de idee pentru restul membrilor familiei la apropierea zilelor de naștere sau a altor sărbători.   

Fiți un exemplu. 

Care sunt obișnuințele voastre de cumpărături ? Unii părinți fac cumpărături în fiecare zi. Obiceiurile de consum se pot educa și dacă următoarea generație adoptă obiceiurile noastre, criza globală este mai mult de sigură. Vizualizați filmulețul ”The story of stuff” împreuna cu copii voștri. Probabil veți învăța ceva.  

 Fiți consecvenți și clar de înțeles. 

Deseori copii au impresia că noi acționăm anarhic – azi suntem bine dispuși și zicem: „Mergem la cumpărături, alege-și ce vrei!“, iar mâine interzicem: „Mergem în parc, dar nu-ți voi cumpăra ou de ciocolată pe drum.“ Care sunt regulile? 

Trebuie să știți foarte bine când și de ce cumpărați lucruri și să explicați logicul copilului. Noi – adesea neajutorați – cumpărăm totul, doar să nu fie ceartă. Din acest motiv este bine a avertiza copilul: „Mergem să facem cumpărături, dar astăzi nu este ziua ta de cadouri“. 

Vă recomand să educați copii în generozitate și să-l încurajați a crea, colecta și pregăti el însăși cadouri.  Astfel va înțelege că în viața sa nu numai va primi cadouri, dar va trebuie a dărui. Fetița mea simte o adevărată plăcere dacă ne „desenează un cadou“ sau dacă îl moderează din plastilină. Iar noi cunoaștem faptul că cele mai valoroase cadouri sunt operele de artă !:-)

„Mami, mami, mami! Dar, cum va reuși Moș Crăciun a-mi aduce toate cadourile?“ „El este magician, scumpă?“ „Bine, atunci îi voi desena un cadou!“ zice Ani și deja desenează, și foarte curând văd o autoportretă desenată – Ani cu întreaga familia sa. Crăciun fericit, Ani! Tu meriți toate cadourile!