Vizualizări: 229
Au fost folosite materiale de Stephen Garber, Marian Daniels Garber, Robin Friedman Spiesman
“Wwwwww de ce vorbești așa?” Imitând-o pe micuța Evi, se întoarce către bărbatul dincolo de ea care se bâlbâie. Se lasă o liniște stânjenitoare la o masă plină de lume, în timp ce părinții fetei vor să se cufunde la pământ de rușine. În același timp, abia își pot reține râsul la întrebarea cu adevărat inocentă a fetiței uluite.
Indiferent ce gândește ascultătorul într-o conversație, bâlbâiala este mult mai dureroasă și supărătoare pentru persoana care vorbește și suferă de pe urma ei decât pentru cealaltă parte. Un sunet, o silabă, un cuvânt sau o frază se repetă de multe ori sau vorbitorul pur și simplu blochează un anumit cuvânt.
Și cu cât nu poate rosti mai mult cuvântul, cu atât se îngrijorează mai mult, ceea ce intensifică bâlbâiala și astfel intră într-un cerc vicios. Interesant, bâlbâiții sunt de obicei bărbați și mult mai puțin apare această tulburare la femei.
Se întâmplă adesea ca cei mici să aibă o perioadă de bâlbâială până când își însușesc vorbirea. Această bâlbâială se poate chiar agrava dacă copilul se simte trist, anxios sau furios. Până la urmă însă, 4 din 5 copii mici cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani care suferă de bâlbâială reușesc să depășească acest moment.
Atunci când bâlbâiala continuă dincolo de grădiniță, copilul poate dezvolta ticuri suplimentare, cum ar fi clipirea rapidă sau respirația agitată, care încearcă să suprime bâlbâiala.
Bâlbâiala nu se întâmplă tot timpul și majoritatea persoanelor care au această problemă au dificultăți în a pronunța anumite cuvinte sau sunete. Anticipația că trebuie să folosească aceste cuvinte în situații specifice este cea care duce la manifestarea problemei.
Mulți oameni care se bâlbâie într-o conversație normală nu au această problemă în timp ce cântă o melodie sau vorbesc o altă limbă decât limba lor maternă. Dacă copilul dumneavoastră are o problemă gravă și persistentă de bâlbâială, probabil că veți avea nevoie de ajutor suplimentar pentru a o depăși.
Răspundeți la următoarele întrebări pentru a vă face o idee despre situația existentă:
- De când copilul se bâlbâie?
- A început să vorbească mai târziu?
- Bâlbâiala îi afectează dezvoltarea vorbirii?
- Există anumite cuvinte și fraze care îi îngreunează vorbirea și se bâlbâie atunci când le rostește?
- Ce face mai exact când se bâlbâie?
- Mintea copilului lucrează mai repede decât gura lui, astfel încât acesta are dificultăți în a pronunța anumite cuvinte?
- Se bâlbâie tot timpul sau doar în anumite situații stresante?
Dacă copilul dumneavoastră are dificultăți suplimentare de vorbire, ar trebui să consultați un logoped pentru a vă ajuta să rezolvați problemele. În plus, acasă puteți ajuta și cu diverse tehnici pentru a face față problemei.
La o vârstă fragedă
Când copilul încă învață să vorbească, aveți răbdare și nu vă grăbiți să terminați propoziția în locul lui. Când vorbiți, folosiți întotdeauna propoziții întregi, nu fraze întrerupte. Fără să fie prea evident, încetiniți puțin propriul discurs, astfel încât cel mic să facă la fel, în subconștient.
Păstrați-vă calmul
Chiar și în cele mai stresante situații, încearcați să vă controlați emoțiile, astfel încât copilul să nu devină nervos. Dacă voi, ca părinți, sunteți încordați, acest lucru se va reflecta cu siguranță asupra celui mic.
Încercați să păstrați întotdeauna o atmosferă relaxată acasă, indiferent dacă ați avut probleme la serviciu sau ați avut neînțelegeri cu soțul/soția. Bâlbâiala poate fi exacerbată dacă copilul se simte anxios și tensionat sau are o reacție negativă din partea ascultătorului.
Când este stresat, corzile vocale se strâng și respirația devine mai rapidă, ceea ce îngreunează, la rândul său, vorbirea.
Practicați anumite exerciții
Majoritatea oamenilor care se bâlbâie încearcă să se descurce cu un cuvânt sau o expresie dificilă până când o pot spune fluent. În schimb, spuneți copilului să nu mai vorbească pentru un moment, să respire și apoi să încerce să vorbească din nou în timp ce expiră.
Găsiți exerciții potrivite sau întrebați un logoped despre ele și învățați-vă copilul să le practice. Concentrați-vă pe gât, umeri, piept și abdomen.
Spuneți-i să-și pună o mână pe piept, cealaltă pe burtă. Pe măsură ce inspiră, stomacul său ar trebui să se ridice ușor peste nivelul pieptului. În plus, în timpul vorbirii, aerul trebuie să treacă prin corzile vocale.
Bâlbâiala adesea îi blochează accesul în timp ce vorbitorul se luptă să facă față problemei în acest moment. Arătați-i copilului cum să respire pe gură. Să rostească cuvântul „relaxează-te” în timp ce expiră încet.
Tonul scăzut ajută
Când o persoană este stresată, tonul vocii sale crește în mod natural. Un ton mai ridicat necesită mai mult aer și mai multă tensiune pe corzile vocale. Menținerea unui ton mai scăzut al vorbirii poate reduce bâlbâiala.
Faceți o listă de cuvinte și expresii dificile
Majoritatea oamenilor care suferă de bâlbâială cunosc bine sunetele, cuvintele și frazele la care întâmpină dificultăți. Discutați cu copilul și faceți împreună o listă cu cuvintele dificile
Oferă loc de exprimare
Mulți oameni care se bâlbâie vorbesc foarte bine în timp ce dialoghează cu o persoană dragă. Vorbiți constant, dar încet.
De asemenea, puteți să stați cu copilul și să începeți să citiți o poezie împreună, să vă reduceți treptat tonul până când vă opriți complet și el continuă să citească singur. O altă tehnică utilă este folosirea un metronom la o viteză foarte mică, pentru a fi urmat în timpul vorbirii.
Invitați prietenii și rudele cu care copilul se simte bine. Faceți o petrecere în pijamale cu cel mai bun prieten al lui de la școală și luați cina împreună, vorbind despre diferite subiecte.
În aceste situații, încurajați-vă întotdeauna copilul să folosească toate noile tehnici învățate pentru a reduce bâlbâiala. Dacă începe să se bâlbâie, cereți-i să nu mai vorbească pentru scurt timp, să respire adânc și apoi să înceapă să vorbească din nou în timp ce expiră.
1,431 total views, 1 views today
Comentariile cititorilor