Cum să faci față unui copil obraznic în 6 pași

Iskra Angelova

Cum să faci față unui copil obraznic în 6 pași

Cum să te descurci cu un copil obraznic în 6 pași din Iskra Angelova

icon Vizualizări: 1093
209 Neposluchno Dete (custom)

Pasul 1 – Concentrează-te asupra unei singure probleme

Rezolvarea problemelor legate de educație este ca și cum ai purta mai mulți pepeni sub un braț – efortul este în zadar. Drept urmare, pe lângă faptul că ești drenat emoțional, îți întinzi la maxim proprii nervi, dar și pe cei ai copilului tău.

Aboradarea „Eu am dreptate pentru că sunt adult”, care este adesea aplicată în stare de neputință, nu este eficientă. Poate duce la o schimbare momentană, dar nu va fi de durată și duce la dezamăgiri în cele din urmă.

Primul pas pe care trebuie să îl faci este să nu fii prea concentrat pe probleme și să nu arăți că ești afectat. Concentrează-te pe câte o singură problemă pe rând.

  • Se comportă greșit cu sora sau fratele său
  • Este iresponsabil
  • Refuză să se conformeze cu o rutină zilnică
  • Are episoade cu țipete isterice
  • Nu respectă sau întrerupe constant conversațiile adulților
  • Nu vrea să doarmă singur
  • Nu vrea să se spele pe dinți

Acestea sunt doar câteva dintre reacțiile zilnice ale copiilor cu care se confruntă părinții. Poți începe cu atât cu comportamentul cel mai grav, cât și cu cel care ți se pare cel mai inofensiv, în încercarea de a schimba comportamentul copilului.

Pasul 2 – Explică-i clar ce înseamnă un comportament rău și bun

Când vorbesc despre disciplină, părinții o fac cu scopul de a elimina comportamentul problematic. Cu toate acestea, aceasta este o abordare parțială a situației.

Nu e suficient dacă copilul învață să înlocuiască manifestările rele cu cele bune. Dacă nu se impun decât interdicții, el va reveni inevitabil la vechile sale obiceiuri.

Rosteli precum: „Nu mai fi rău!”, „Comportă-te decent!” nu produc un rezultatul pe care îl așteptăm, iar motivul este destul de simplu – încă nu înțeleg adjectivele pe care le folosesc adulții sau nu în felul în care ne imaginăm noi. Chiar dacă dau dovadă de înțelegere și sunt de acord cu mama și tatăl lor, copiii nu au idee cum să reacționeze într-o anumită situație pentru a rezolva problema.

Pentru a elimina răbufnirile isterice, trebuie să le arăți cum trebuie să reacționeze în acel moment. Definește foarte clar ce este un comportament bun și unul rău. Răspândirea constantă a jucăriilor prin casă poate fi explicată ca iresponsabilă.

Adaugă că nu vrei să vezi asta în fiecare zi. Reacția pozitivă, care ar trebui să o înlocuiască pe cea rea, este ca copilul să pună toate lucrurile în loculor după terminarea jocului.

Pasul 3 – Discută problema cu copilul tău

Controlul și opoziția față de control sunt principalele probleme în educație cu care se confruntă fiecare familie. Nu există niciun părinte care să nu fi fost în situația imposibilă de a-și face copilul să facă ceva ce nu vrea să facă. Iar gândul că un om atât de mic reușește să opună o rezistență uluitoare creează adesea mânie și neputință.

O astfel de situație poate fi rezolvată destul de ușor. Discută cu copilul despre problemă. În loc să repeți zilnic activitatea de a pune la loc păpușile sau camioanele, încerearcă să-i explici ce nu îți place.

Spune-i, de asemenea, că e neplăcut pentru tine să te lupți cu mizeria acasă. Arată-i că înțelegi prin ce trece, deoarece are prea multe jucării și, ca atare, devine dificil să le pună deoparte, așa că intră în poziția lui și arată-i cum să facă lucrul corect.

Rezolvați împreună fiecare problemă. După discuție, mergeți și aranjați toate lucrurile cu atenție la locurile lor. Astfel, copilul va vedea că efortul nu este atât de mare și solicitant, și că nu îi va fura mult timp din alte activități.

Pasul 4 – Fă pași mici pentru a-ți încuraja copilul

Experiența majorității părinților arată că copiii nu își pot schimba comportamentul după o singură conversație. Este nevoie de multă răbdare și perseverență.

Lucrurile se schimbă cu pași mici. Una dintre primele bătălii cu un copil mic este să-l faci să mănânce cum trebuie, fără să păteze totul în jurul său. Dacă subliniem acest lucru doar în momentul în care varsă mâncarea, va resimți un sentiment de eșec.

Ar fi mult mai eficient să începi să-i spui că ai observat că varsă din ce în ce mai puțin. Următorul pas este să începi să numeri mesele în care a reușit să mențină masa curată. Micile succese nu încurajează doar părinții, ci și îi stimulează pe copii să continue în direcția corectă.

Pasul 5 – Folosește complimente frecvent

Mulți părinți fac greșeala de a-și critica copiii când fac o greșeală, dar uită să-i laude când se descurcă bine. Observațiile funcționează și nu trebuie cruțate. Cu toate acestea, stimulentele au un efect mult mai bun asupra creșterii.

Dacă singura modalitate prin care copilul tău îți atrage atenția este făcând lucruri pe care nu le aprobi, chiar și reacția ta negativă va fi mai bună pentru el decât să nu obțină niciuna. Cu o abrodare pasivă sau foarte agresivă din partea ta, riști ca situația să se agraveze.

Astfel, cînd crește și devine adolescent va fi deja obișnuit să-ți poată atrage atenția când va avea probleme. Încearcă să folosești des laudele, care pot fi sub formă de cuvinte, unele recompense sau privilegii. Ai grijă să nu exagerezi. Riști să cazi în cealaltă extremă dacă te aștepți permanent să te impresioneze.

Pasul 6 – Fii consecvent, nu renunța

Când te confrunți cu o problemă, fă mai întâi un plan de acțiune și apoi respectă-l meticulos. Mulți oameni renunță în momentul în care planul a intrat în vigoare pentru că nu văd progresul rapid pe care îl așteptau. Schimbările în educație sunt lente și necesită răbdare.

Nu te aștepta ca lucrurile să se întâmple cu o simplă atingere de baghetă magică. Pentru a putea evalua rezultatele, începe să țiiun jurnal în care să consemnezi modificările.

Dacă problema este asociată cu țipete isterice și plânsete, încearcă să nu acorzi atenție acestei reacții. Folosește întotdeauna laude atunci când copilul a acceptat „Nu” ca răspuns fără să plângă. În urma acestui plan, începe să obseri cât durează țipetele isterice.

Nu se vor opri brusc, dar durata lor va scădea din ce în ce mai mult. Notând ora, poți judeca dacă există o schimbare și dacă abordarea nu funcționează. Ca atare, vei știi că trebuie să recurgi la o altă strategie.

Materiale de Stephen Garber, Marian Daniels Garber, Robin Friedman Spizman

Întrebări și răspunsuri despre articol

Comentariile cititorilor

Scrie comentariul tău despre subiect
Vezi întreaga discuție

Lasă un răspuns