Un culinar capricios sau de ce copilul pretențios la mâncare nu vrea să mănânce? din Iskra Angelova

„Corpul uman ar putea rezista și o săptămână fără alimente, dar mama copilului nu poate rezista nici două ore fără a se forfota în jurul mâncării copilului său iubit.“

Alison Schafer  

„Mami, te iubesc cu fiecare înghițitură,“ vorbește tandru Ani în timp ce mănâncă chiftelele sale preferate și cartofi prăjiți cu ketchup – foarte sănătos,  nu mai discutăm, toate eco mamele mă vor condamna aici și acum. Nu este nimic ciudat,  până în curând copilul vostru a administrat numai lichide și totuși a supraviețuit, de ce vă faceți atâtea griji că nu mănâncă broccoli?!

Aspectul neplăcut este că gastronomului vostru mic nu doar nu-i plac broccoli, spanac, salată verde, ceapă, cartofi, morcovi, țelină, ștevie, varză, conopidă sau dovlecei, dar practic nu dorește a consuma nimic altceva decât pizza, chips, biscuiți  de ciocolată, înghețată și cartofi prăjiți. Acum avem un motiv a ne îngrijora.  Există copii care până în vârsta de cinci ani mănâncă doar pâine. Ce trebuie făcut ?

În nici un caz, după cum recomandă experții, nu puneți etichete. „Capricios“, „exigent“, „răsfățat“, „pretențios la mâncare“ doar vă pun în raporturi de antagonism, ofensează copilul și nu ajută la soluționarea problemei, dimpotrivă – provoacă aprofundarea sa.  Când era mai mică Ani spunea: „Da, eu sunt maimuță,“ și răspundea în felul acesta la toate întrebările legate de lipsa dorinței sale de a îndeplini cereri și cerințe.      

Am putea privi copilul nostru ca un gastronom rafinat, ne sfătuiește Alison Schafer, psiholog canadian și mama dedicată de doi copii:

„Fiecare persoană este diferită. Sunt copii care au probleme cu textura: oua sunt mucilaginoase; altele nu suport semințele din roșii sau puful piersicilor. Bineînțeles, există și intoleranța clasică a copiilor la legume crucifiere amare, precum varza de Bruxelles și brocolli. 

Se pare că și genetică are rolul său în cea ce privește gradul de dezvoltare a receptoarelor, care capturează componenta amară a legumelor respective. Genetica este vinovată pentru existența oamenilor cu super senzori, care au pe limbă de două ori mai mulți senzori față de numărul uzual al acestora. Ei simt mult mai intensiv gusturile și probabil brânză albastră, măslinele și ardei iuți nu sunt printre alimentele lor preferate.

Care este soluția?

• Manifestați respect.   

• Nu supraîncărcați nici un membru al familiei. Aceasta include și bucătarul.  Nu este nimic nerezonabil în faptul că nu vrei sos peste spaghetele, dar nu este rezonabil a te aștepta mama a pregăti pentru tine bucăți din carne de pui, odată ce restul mănâncă spaghete.    

• Lărgiți repertoarul vostru culinar. Repetați propunerile voastre. Fiți creativi și amuzanți. Înlesniți copilul vostru (este mai probabil copilul a mânca doi morcovi dacă sunt serviți în farfuria, decât 25). Serviți mâncarea într-un castron sau platou (astfel fiecare își va putea alege cea ce dorește a consuma).

• Fiți compătimitori. „Știu că este greu a consuma doar câteva preparate culinare, care nu sunt oferite tot timpul. Dar știu că vei face față. Tu întotdeauna reușești a se îngriji de sine.“ (Din nou exprimați iubire, așteptare de reușită și succes.)

Prin adoptarea acestor strategii demonstrăm copilului că îl respectăm, fără a-i oferi deservire specială, care ar provoca o atitudine răsfățată față de viața. Copilul se adaptează ordinii sociale mai largi. Aceasta se numește cooperare.“

Ași adăuga încă câteva practici încercate de mine și Ani:  

• Gătiți împreuna pentru întreaga familie. Am introdus Ani în vârsta de patru ani în gătitul și îi place foarte mult a face dulciuri de Crăciun, plăcinte triunghiulare, prăjituri sau chiar – a tăia castravete. Ambele avem șorțuri la fel cu desen de mere, iar prietenele mele i-au dat cadou un mini set de gătit, doar că cu tăvi reale, aparate de bătut ouă, sucitor și forme de prăjituri. Am constatat că dacă copilul participă la pregătirea mâncării, apoi mănâncă cu o mare plăcere. Astfel ar putea primi și complimente de la restul membrilor familiei, a se simți mândru și responsabil pentru mâncarea.
• Faceți petreceri culinare cu alți copii, încercați, gătiți cu ei, lăsați-i a degusta și consuma cele preparate împreuna.
• Alegeți împreuna produsele necesare cinei voastre.  
• Jucați cu culorile – azi mâncăm „verde“, mâine: „roșu“.

Posibilitățile sunt fără sfârșit. Iar și experții zic că nici un copil nu a murit de foame. Adică când copilului îi este foame – acesta mănâncă. Așa că – respirați liniștit, „mai ușor, încetați ritmul“, după cum se cântă în cântecul.  

Dar dacă lipsa interesului față de hrană pune în pericol sănătatea copilului, cel mai bine este a consulta un medic. Și medicii vă vor recomanda un regim alimentar obligatoriu, dar și atractiv, o nouă abordare sau aditivi alimentari de sprijin. În majoritatea cazurilor este vorbă de o comunicare întreruptă între părintele și copilul sau de lipsă de răbdare și ingeniozitate. 

Sunt copii cărora le place mâncarea pasată, alți ar mânca ceapă, pătrunjel sau dovlecei, dar dacă sunt bine „ascunse“ în chiftelele. Ați putea experimenta cu cald sau rece, fiert sau copt. Dumneavoastră însăși veți deveni un culinar rafinat. 

Deși copiilor, zic pe baza experienței mele, le plac mâncărurile simple, perseverența gustului copiilor mă uimește de fiecare dată. Cred că ultima iarnă am gătit ciorba de pui aproximativ 50 de ori.

…

„Ce vrei să mănânci la cina, Ani? “ – o întreb printre altele, cu speranța că are atenția neconcentrată și va solicita altceva.

„Ciorba de pui, bineînțeles“ – țipă bucuros Ani, „pentru că acel ceva a murmurat în stomacul meu!“