Diagnosticul pe iris din Dr. Daniela Savova

Originea diagnosticului pe iris

Vom începe mai întâi cu istoricul diagnosticului după iris, care este una dintre metodele suplimentare de diagnosticare a stării generale a corpului și a tuturor organelor.

În urmă cu 180 de ani, Ignatius Peczely (Ungaria), în vârstă de 11 ani, mergea prin pădure, când a fost atacat brusc de o bufniță, deoarece se apropiase prea mult de cuibul ei.  A avut loc o luptă și pentru a se proteja, a rupt picioarele bufniței.

Privind în ochii bufniței, a văzut o linie în unul din ochii săi.

Linia respectivă reflecta probabil picioarele rupte. Când a devenit medic, băiatul a văzut o linie similară în ochii unui pacient. Și-a amintit de experiența pe care a avut-o și a venit cu ideea că toate organele și sistemele au o reprezentare pe iris. Astfel, el a elaborat o hartă a irisului , împărțind irisul ochiului în 12 părți și proiectând diferitele organe ale corpului uman pe acesta.

Impulsul nervos produs de o boală la nivelul organelor afectează conurile din iris. Modificările atrofice au loc în tuburile trabeculare ale irisului. Aceaste lucruri constituie baza diagnosticului pe iris. În trecut se foloseau o lanternă și o lupă pentru a examina irisul. În prezent, biomicroscopul este utilizat pentru a mări irisul suficient de mult pentru a trage concluzii și a decide căi de tratament..

Diagnosticul pe Iris ca metodă de analiză a stării corpului

Diagnosticul pe iris ne poate furniza informații despre posibile predispoziții genetice. E suficient să verificăm leziunile și petele de pe iris pentru a starea întregului organism și a verifică dacă sunt prezente acumulări toxice. 

De exemplu, în jurul inelului se află tractul gastro-intestinal cu intestinul gros.

Presiunile asupra ficatului și a intestinelor afectează adesea întregul corp. Pe iris există chiar și un semn de gen pentru făt, respectiv un triunghi care indică că bebelușul e băiat. Absența triunghiului sugerează că fătul e de sex feminin.

În concluzie, diagnosticul irisului este una dintre metodele suplimentare de diagnostic realizate prin mijloace naturale.